Am incercat sa gasesc un titlu melancoliei ce ma incearca chiar si acum dupa atat de mult timp,dar nu reusesc…

S. daca vreodata ajungi din intamplare sa citesti acest articol ( vei stii ca sunt eu,micuta ta) sa stii ca imi lipsesti.

P.S. Daca tu,draga cititorule,intelegi si simti versurile sa stii ca te compatimesc..in cazul in care stii cu adevarat ce spune melodia,iar daca nu iti doresc sa iti placa.

P.S.2 : Chiar si acum ma mai plimb uneori prin acel parc cu speranta ca ne vom intalni intamplator……sper sa vi si tu pe acolo…..desi,odata am avut impresia ca te-am vazut…

P.S.3 : Sa stii ca ti-am citit toate mesajele,dar inca nu mi-am facut curaj sa iti scriu,de aceea iti trimit intotdeauna doar un plic cu  cate o bucata din camasa de noapte in care ne-am iubit asa frumos ultima data ( poarta mirosul meu),dar sa stii ca plang la fiecare mail primit de la tine.

TE IUBESC….INCA!

 

Anunțuri

Adrian

Despre Adrian nu am vorbit/scris niciodata…si asta nu pentru ca nu am putut, ci pentru ca nu am vrut. Este un subiect mult prea intim pentru a fi publicat intr-o simpla postare pe un blog.

Adrian reprezinta Universul in care eu traiesc, langa el am crescut din toate punctele de vedere,m-am maturizat si am devenit femeie. El este mentorul meu si tot el reprezinta modul meu de a gandi si trai acum. O spun sincer si cu mana pe inima, daca el nu ar mai face parte din viata mea eu nu as mai stii sa traiesc. Ar fi inutil si mult prea monoton fara el.

Pe Adrian l-am cunoscut in 2011 pur si simplu intamplator( sau poate nu a fost o intamplare, ci destinul),defapt el m-a remarcat pe mine trecand pe langa el pe strada. Pe vremea aceea eram prea cu capul in nori pentru a putea observa persoanele ce ma privesc. Nici nu credeam ca eu vreodata as putea starni interesul unui ” astfel” de barbat.

Cand spun ” un astfel de barbat”, ma refer la genul de barbat care are o vasta experienta de viata, alt mod de a trai total diferit de al meu si foarte multi bani.

Tot destinul a facut ca eu sa merg la un targ de joburi si chiar el sa se afle acolo…si ce sa vezi?!, surpriza : chiar fata pe care el a remarcat-o intr-o zi banala sa se afle acolo. Daca asta nu e destin, eu nu stiu ce e.

Eram imbracata in blugi ( pe vremea aceea purtam blugi, acum nu mai port pentru ca nu imi mai plac…de ce nu imi mai plac? Nu stiu…pitici pe creier probabil), o geaca ( nu mai tin minte ce culoare) si botine, cred….cert e ca era toamna…asta stiu sigur.

Tot el s-a apropiat de mine si m-a abordat, eu aveam o fata de om speriat  care acum da piept cu viata…cert e ca ma speria multimea agitata de acolo.

Sa vina un barbat la tine… din toata acea multime sa te aleaga pe tine si sa iti spuna sa iti lasi CV-ul la ei…pentru o copila inseamna enorm.

Eram foarte fericita, ma si vedeam angajata acolo 😁. Asteptam cu nerabdare in fiecare zi sa ma sune pentru interviu si nu ma sunau. La un moment dat ma obisnuisem cu ideea ca nu m-au ales si nici nu ma vor mai suna.

Asta pana cand dupa vreo 2 saptamani,m-a contactat…chiar el si m-a invitat la el la birou sa stam de vorba. Am stabilit o zi si ora si m-a dus. Am ajuns cu 15 minute mai repede doar ca sa fiu sigura ca nu intarzii. M-a poftit secretara lui la el in birou si m-a socat tot luxul pe care il avea acolo. In fine, trecem peste…acum nu mai sunt socata.

Am vorbit putin despre mine si apoi a trecut la subiectul principal si anume la faptul de ce m-a chemat defapt. Ma chemase ca sa ma cunoasca, sa vorbim si sa afle mai multe despre mine. Ii placeam.

Am uitat sa specific ca el este mai mare cu 18 ani ca mine. In momentul in care mi-a spus asta, m-am uitat direct inspre usa ca sa fiu sigura ca pot fugi. Mi-a spus ca vrea sa devenim prieteni, mi-a lasat timp de gandire si o carte de vizita. In momentul acela nu imi mai doream sa il revad si nici nu aveam de gand sa il sun, dar totusi am pastrat cartea de vizita. El avea numarul meu,putea oricand sa ma contacteze, dar astepta sa o fac eu. De atunci au trecut vreo 2 luni,iar in sesiune tin minte ca aveam niste zile cand nu aveam chef sa invat si am gasit cartea lui de vizita in portofel. Ma tot uitam la ea,iar la un moment dat mi-am facut curaj si l-am sunat. Mi-a raspuns destul de repede si deja stia cine sunt…probabil avea numarul meu memorat. Mi-a spus ca se bucura ca l-am sunat si ca astepta de mult timp sa o fac. M-a invitat in oras si chiar m-am dus. Am stat de vorba la o cafenea si am reusit sa il cunosc putin si sa imi dispara teama. Incet,incet ne-am imprietenit si nu stiu cand si cum a reusit sa ma faca dependenta de el.

In seara in care am fost la el la birou sa mai vorbim putin,a fost seara in care viata mea s-a schimbat definitiv.

 

De ce nu am mai scris…

Incerc de minute bune sa astern cateva cuvinte pe blog si pur si simplu nu reusesc. Ma uit ca o tampita la poza pe care am gasit-o cu greu,astfel incat sa exprime exact starea pe care o am si ma simt goala,exact ca fata din imagine. Nu stiu de ce nu am mai putut sa scriu…si as fi avut atat de multe lucruri sa spun….si este foarte ciudat,dat fiind faptul ca este una din putinele mele pasiuni. S-a schimbat atat de mult viata mea in tot acest timp,incat nu stiu de unde as putea incepe.

Tot ce pot sa spun este ca in acest moment traiesc alaturi de un barbat minunat ( despre care am mai scris in trecut) care ma multumeste din toate punctele de vedere. Pot spune ca pentru moment cealalta C. este linistita,nu mai urla dupa nou si ma lasa si pe mine sa ma linistesc (pana cand…nu stiu) . Este adevarat ca in tot acest timp m-am luptat cu ea,am incercat cat de mult am putut sa inchid orice fel de tangenta cu alti barbati,doar ca sa nu il pierd pe el. Nu stiu daca il iubesc cu adevarat,dar stiu ca ma simt linistita si fericita langa el. M-am mutat la el ( stiu…eram amanta care traia in „cuibusoare” platite de „un el”),acum nu mai sunt amanta pentru ca nu am ce sa impart cu o alta ea,fiindca o ea nu mai exista…sunt doar eu…Minunea lui. Suntem doar noi doi,ne iubim mult si ne intelegem din priviri (lucru foarte important). I-am cunoscut parintii (si el pe ai mei) si copilul si am facut cunostinta cu lumea si religia lui cu care m-am obisnuit foarte repede. 

Si acum mai am momente cand ma cuprinde o stare de „ciudatenie” si ma gandesc cat de mult isi poate schimba un om viata peste noapte. 

M-am ingrasat 3 kg,pe care nu le-am dat jos doar pentru ca lui ii plac si incerc sa ii satisfac si eu lui placerile,asa cum si el face cu mine.

Uneori imi este dor de trecutul meu,dar mereu imi spun ca trebuie sa ma „cumintesc” si eu si sa imi fac o familie ( sper sa ma tina faza 😁).  In 7 luni am vizitat alaturi de el 9 tari si imi place mult cand facem totul impreuna. Imi place cand el sta  seara la birou si munceste,iar eu stau cu laptop-ul in brate pe canapea si ma uit la seriale…privind-ul din cand in cand cum sta concentrat…imi place cand gatim impreuna (mai mult el),am invatat si eu sa gatesc ,dar totusi el gateste mai bine…imi place cand ne plimbam cu masina aiurea seara prin oras tinandu-ne de mana…ador cand stam imbratisati in pat(pozitia lingurita),si ii simt respiratia langa urechea mea…ma innebuneste de fiecare data cand facem dragoste ( si asta conteaza foarte mult)…per ansamblu imi place tot ce facem noi.

Am inceput din nou sa scriu pentru ca am simtit ca acum pot. Promit ca voi mai scrie si de fiecare data voi dezvalui cate putin din tot timpul in care nu am scris!

Turcu’

960117_413760348756420_833312732_n

Nici nu stiu cum as putea sa il descriu si de unde sa incep……..dar da,el este barbatul care ma incanta acum si cu care imi pierd noptiile.

L-am cunoscut la birou,ca si client,si inca de prima data cand ne-am privit a fost o conexiune intre noi. Eu,o fire timida,am evitat cat am putut contactele vizuale cu el,in prezenta sefei mele……dar totusi, Universul a hotarat ca noi trebuie sa ne mai intalnim si ca el trebuie sa faca acum parte din viata mea.

El a fost cel care a facut primul pas,daca pot spune asa,in sensul ca mi-a facut complimente,iar apoi m-a invitat la o cafea,iar eu am refuzat din prima….pentru ca sunt o profesionista la locul de munca si pentru ca nu-mi dau intalnire cu clientii.

Ca un hazard,a trebuit sa ii dau numarul meu ,pentru ca sefa m-a rugat sa il dau,dat fiind faptul ca ea era plecata din localitate. L-am dat,si credeam ca ma va stresa tot timpul,dar nu a fost asa cum am crezut.

El ,un tip la 40 de ani,afacerist,destul de inalt pe langa mine,brunet,bine facut si de origine turca…..eu,26 de ani,micuta,bruneta,cu forme…….o combinatie interesanta.

M-am intalnit cu el,dupa multe insistente,si m-am simtit minunat in prezenta lui,iar acest lucru m-a facut sa imi doresc sa il mai revad.

Cu fiecare zi ce trecea eram tot mai entuziasmata,asteptam sa mai revina la birou si parca aveam emotii. La una din intalniri am avut primul sarut,a fost magnific….ma simteam ca o fetiscana de 16 ani care acum se saruta pentru prima data.

Imi place totul la el,accentul,fizicul,modul de a gandi,cum ma alinta si ma rasfata,cum imi sopteste la ureche in timp ce facem dragoste „iubita mea”…….o spune intr-un mod pe care nu il pot descrie…….mod ce imi da fiori.

Am ajuns la etapa in care mi-a povestit aproape totul despre viata lui….stiu ca a fost casatorit cu o romanca,ca are un copil si  ca e divortat,mi-a povestit de familia lui din Turcia,despre mama lui,despre tot ce ii place si ce nu,despre el ca persoana,ca barbat.

In clipele in care nu locuiesc la hotel ” la mine acasa”,stau la el.

Am mai spus ca eu nu am avut niciodata o „acasa” a mea,si da,locuiesc la hotel,pentru ca mi se pare mai ok,decat sa stau in chirie,iar sa-mi cumpar o locuinta nu vreau,fiindca nu vreau sa am nimic al meu.

„Acasa” a mea nu mai este,nu o pot cumpara inapoi,de asta nu mai vreau nimic al meu.

Dar sa revenim la subiect,vreau ca el sa poata tine pasul cu mine sa ma mentina treaza langa el….pentru ca atat timp cat el imi ofera ceea ce imi doresc,o sa fac orice ca sa fie fericit.

„Sen güzelsin, aşkım!”,esti superba,iubita mea ,sunt primele cuvinte pe care le-am invatat de la el,printre altele….dar acestea imi rasuna in minte acum,pentru ca mi le-a soptit in prima noapte in care am facut dragoste.

P.S. Imi doresc sa ma faci fericita!

Am incercat un alt stil de viata

11221695_1653040161579706_8207955417833154621_n

De ceva vreme simteam ca viata mea incepe sa devina monotona,simteam ca parca nu ma mai recunosc,nu eram eu…..cand ma priveam in oglinda nu o mai vedeam pe C. pe care eu o stiam,si cu care impart de mai bine de 20 de ani totul (toata viata am fugit de asta,si intotdeauna lucrurile astea la un momendat m-au ajuns din urma ),…….asa ca mi-am propus sa fac o noua valiza in care sa pun tot ceea ce nu imi place si sa o incui,asa cum fac mereu atunci cand simt ca lucrurile nu mai merg dupa voia mea.

Am strans in sufletul meu foarte multe astfel de valize,de diferite marimi si culori,valize pe care uneori le mai redeschid si mai arunc un ochi la toate amintirile ce le incui acolo,asta ca sa nu uit cine sunt.

In tot acest timp ,in care nu am mai scris,si de cand ” m-am rupt ” de el si de viata ce o traiam alaturi de el,am cunoscut foarte multi barbati. Mi-am permis,si mi-am dorit sa ma las curtata,cucerita,vrajita.Am ales.

Am vrut sa o pun pe C. la incercare,sa vad pana unde poate merge decenta ei. Eu sunt o fire timida….dar m-am ambitionat si am invins pentru un timp timiditatea. In acest fel am descoperit o alta C.,am descoperit ca sunt capabila sa fac lucruri pe care nu credeam ca le pot face ( de exemplu m-am culcat cu mai multi barbati,straini,am avut aventuri…de o seara,doua,trei sau cateva saptamani…..nu stiu daca sunt o curva pentru ca am facut asta,dar cert e ca mi-a placut etapa prin care am trecut)….pana cand am cunoscut un tip care ma fascineaza din toate punctele de vedere si langa care ma redescopar si zambesc iar. Pentru moment m-am oprit la el……..pana cand?….nu stiu……probabil atata timp cat imi ofera tot ceea ce imi doresc si probabil pana cand va putea tine pasul cu mine.

Nu il voi descrie aici si nu voi vorbi despre el mai multe inca….pentru ca vreau sa fac o postare doar despre el….si pentru asta mai vreau sa il mai descopar.

Cert e ca C. zambeste iar,si ador sa zambesc! 🙂

SI iarasi…..

11800255_1637872423096480_2386666827854164204_n

Dupa atata timp in care am incercat sa imi pun ordine in ganduri si in suflet,dupa atata timp in care m-am zbatut sa nu ajung la capat,dupa atata timp in care m-am luptat cu mine si am incercat sa-mi infranez dorinta de nou……..am ajuns la concluzia ca nu ma pot lupta cu mine oricat as incerca,ca sunt o femeie  puternica si un adversar greu de invins…..in sfarsit am invatat ca femeia aceea dornica si pasionala mereu va castiga,in detrimentul femeii timide pe care o ascund.

Numai eu si Dumnezeu stim cat am luptat eu ca sa te pastrez langa mine,in relatia cu tine m-am purtat mereu sfioasa,de teama sa nu te pierd. Acum imi dau seama ca in momentele in care imi spuneam ca nu te iubesc,ca am o relatie cu tine strict sexuala……greseam atat de mult,pentru ca te iubeam cu toata fiinta mea……ti-ai dat seama de asta dupa modul in care faceam dragoste cu tine…..de aceea ma adorai atat de mult.

Nu imi pare rau de absolut nimic,sunt cea mai norocoasa femeie din Univers pentru ca te-am intalnit,pentru ca ai fost al meu si pentru ca mi-ai ramas un prieten de nadejde. A trebuit sa ne oprim,deoarece tu ti-ai facut planuri mult prea mari cu mine,planuri care pe mine ma sperie,nu sunt pregatita.

Iarta-ma ca am ales alt drum! Iarta-ma ca nu ma pot lupta cu mine! Iarta-ma si iubeste-ma de dragul amintirilor frumoase!

Asa ca,in ultima noastra noapte de dragoste,ne-am luat la revedere in singurul mod in care stim noi sa ne spunem ” Cu bine!”,iar dimineata cand ai iesit pe usa te-am privit ca un copil care isi vede pentru ultima oara cel mai bun prieten…..abea cand ai inchis usa am izbucnit in lacrimi,pentru ca abea atunci am constientizat ca nu mai esti al meu.

Acum incep sa imi revin,zambesc iar,desi ma stapanesc cu greu sa nu trec pragul biroului tau ca sa te vad pret de o secunda………mi-am luat un nou job ….tot juridic(doar ca acum am o sefa)…..si privesc increzatoare spre viitor.

Si iarasi femeia pasionala din mine a „iesit la vanatoare”,insetata de tot ce e nou. A facut „o victima”,despre care voi vorbi cu alta ocazie……am nevoie de stari proaspete ca sa pot povesti ce se intampla in viata mea,deoarece eu scriu in timp ce traiesc.

Simt

1546417_412913092174479_490657473_n

Nu am mai scris de ceva vreme……………nu stiu de ce ,cert este ca s-au intamplat foarte multe……am avut parte si de schimbari,de emotii,bucurie,fericire,lacrimi si dragoste. Nici nu stiu cum as putea descrie starea pe care o simt de o vreme-ncoace. Ma  simt confuza,dar si fericita………trista,dar si iubita……dar cel mai mult simt ca incepe sa se instaleze usor,usor monotonia in viata mea,iar asta nu-mi place. Dintotdeauna am fugit de ea. Monotonia intr-o relatie este foarte periculoasa,iar eu sunt femeia care cauta mereu lucruri noi,cauta mereu sa invete,sa cunoasca,care asteapta sa fie cucerita iar si iar de acelasi barbat.

Prea tare nu ma pot plange,dar totusi uneori simt ca se instaleaza incet monotonia intre noi,iar asta ma sperie,pentru ca nu as vrea sa-l pierd.

Stiu ca oricand o pot lua singura de la capat,oricand mi-as putea gasi un alt barbat cu potential…….dar nu vreau….inca nu. M-am atasat de el,mi-ar fii greu sa renunt la el. Incerc pe cat de mult posibil sa o alung din relatia noastra,dar parca  el a obosit……..cel putin asa il simt eu…..iar eu sunt inepuizabila,nu stiu ce este cuvantul „nu pot”.

Sunt absolut constienta si am stiut asta inca de la inceput,ca la un moment dat el nu va mai putea tine pasul cu mine………asta nu pentru ca nu este un barbat capabil,ba din contra…..ci pentru ca mie imi place tot ce este nou si pentru ca sunt o femeie foarte curtata. In tot acest timp am spus „pas”, pentru el….mi-e teama ca va veni ziua cand voi spune „da”.

Inca sper ca este doar o stare trecatoare care la un moment dat va trece.Sunt optimista.